Despre non-violenta

Nonviolenţa (sau non-violenţa) este o fixare a unor presupuneri cu privire la conflictul moral care îşi îndeamnă susţinătorii să refuze să foloseasca violenţa in eforturile lor pentru atingerea unor itinerarii sociale sau politice. Des folosit ca sinonim pentru pacifism, începând cu mijlocul secolului al XX-a, termenul nonviolenţă a îmbrăţişat atât o diversitate de tehnici de pornire a unor conflicte sociale fără a folosi violenţa, cât şi raţionamente politice si filozofice pentru folosirea acestor tehnici.

În 10 Noiembrie 1998, Adunarea Generală a Statelor Unite a proclamat primul deceniu al secolului XXI şi al celui de-al 3-a mileniu, anii cuprinşi între 2001 şi 2010, ca fiind "Deceniul Internaţional al Promovării Culturii Păcii şi a Nonviolenţei pentru Copii Lumii".

Ce nu este non-violenţa:

· Fermitatea atunci cînd ne susţinem punctul de vedere, cînd ne apărăm pe noi înşine sau pe alţii de anumite agresiuni, nu reprezintă o încălcare a principiului non-violenţei

· O prejudecată contemporană îi face pe mulţi oameni să considere că bunătatea este sinonimă cu prostia. Realitatea este că bunătatea este asociată cu starea de înţelepciune.

· Altă prejudecată este aceea că fiinţele care nu ripostează agresiv atunci cînd sînt agresate sînt slabe. Realitatea este că doar acele extrem de rare fiinţe umane care sînt extraordinar de puternice în bine pot manifesta cu adevărat non-violenţa. Violenţa însă se naşte din teamă, slăbiciune, ignoranţă sau nelinişte. Violenţa reflectă deasemenea lipsa iubirii şi a încrederii în sine.

4

Orice formă de agresiune, fie manifestată doar la nivelul minţii, sub formă de gînd, înainte de a fi îndreptată către o altă persoană a fost atrasă şi “găzduită” de către fiinţa noastră. Pe lîngă faptul că o astfel de energie a agresiunii, urii, dispreţului, ne “murdăreşte “ sufletul, ea atrage totodată prin rezonanţă atitudini similare de violenţă, ură şi dispret din partea celor din jur. Astfel de atitudini ostile pot crea o nouă reacţie de ură din partea noastră şi astfel se intră într-un cerc vicios. Renunţarea la violenţă este, mai ales în zilele noastre, o modalitate de protecţie, de supravieţuire într-o societate în care violenţa a devenit o banalitate.

Ştim că răul este absenţa binelui. Înţelegem astfel că, la modul profound, respectarea non–violenţei nu presupune abţinerea de la a fi violent sau „a face rău” ci implică „a face bine”, a iubi,iar aşa cum îndepărtarea întunericului se obţine spontan prin prezenţa luminii, la fel şi eliminarea anumitor aspecte negative din fiinţa noastră se realizează, în lumina legii rezonanţei, prin concentrarea asupra aspectelor pozitive polar opuse. Pentru eliminarea mîniei, ne vom raporta la o stare de calm, pentru eliminarea fricii vom urmări să ne amplificăm curajul, pentru eliminarea orgoliului vom medita asupra stării de umilinţă, pentru eliminarea agresivităţii putem dinamiza ideea forţă: „întotdeauna fac numai bine tuturor”.

Atitudini necesare aprofundării non-violenţei:

Iubirea, aşa cum am văzut, este antidotul violenţei.

Mulţumirea şi calmul profund trebuiesc permanent cultivate, căci agresivitatea se manifestă mai uşor pe un fond de nemulţumire sau nelinişte.

Iertarea are o valoare magică pentru a depăşi resentimentele, ranchiuna şi supărarea. pentru o faptă rea comisă de alţii oamenii cer dreptate. Pentru una făcută de ei înşişi, cer îndurare şi iertare. Fiinţa însă aspirantă la cunoaştere de sine şi care-şi face din viaţă o artă, crede că un rău făcut de ea trebuie judecat, în timp ce pentru un rău făcut de alţii cere iertare.

Bunul-simţ presupune să respectam regula „ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!”. După ce reuşim din plin aceasta, trecem la pasul următor: acela de a le face celorlalţi ceea ce ne-ar plăcea să ni se facă nouă. Adică, dacă vrem să fim iubiţi, să iubim noi mai întîi.

Veselia şi simţul umorului sînt nişte stări care exprimă rezonanţe profund pozitive care de multe ori elimină spontan stările de natură inferioară. Se spune de altfel că o modalitate eficientă de a depăşi anumite defecte este aceea de a rîde de ele. Veselia şi simţul umorului sînt cunoscute precum calităţi fundamentale asociate stării de înţelepciune. De aceea, să fim cît mai veseli şi bine-dispuşi şi atunci practica non-violenţei ne va deveni naturală.

Citate:

Nonviolenţa înseamnă nu numai evitarea violenţei fizice externe, ci şi a violenţei interne asupra spiritului. Nu doar refuzi să împuşti un om, ci refuzi şi să-l urăşti. (MARTIN LUTHER KING)

Nonviolenţa, în forma ei dinamică, înseamnă suferinţă conştientă. Ea nu presupune să plecăm capul în faţa voinţei celor ce ne asupresc, ci să ne măsurăm, cu toată fiinţa noastră, cu voinţa tiranului. (MAHATMA GHANDI)
Scris de: Lazar Nicoleta - XI FIE